Am vizitat, am fost fermecat pe loc si farmecul înca mai dureaza si în ziua de azi, dupa doua decenii.
Poate sa para paradoxal ca regiunea considerata ca fiind summum-ul gastronomiei franceze a cunoscut secole de-a rîndul doar foametea si saracia.
Dar foamea învata pe om, iar locuitorii regiunii au învatat sa faca minuni cu mai nimica.
Iata un exemplu. Poate sa va para o reteta de zeama lunga, dar aveti încredere, aparenta e înselatoare.
Baza : 8 catei mari de usturoi, o ceapa alba babana, 2 linguri de untura de ratza, o lingura cu vîrf de faina, 2 oua, 2l de zeama (zarzavat sau carne, cum voiti, în lipsa, apa chioara), sare, piper, otet dupa gust (la cantitatea asta eu pun cam doua linguri bune).
Se trag în untura ceapa tocata si usturoiul tocat pîna devin stravezii, se presara cu faina, se amesteca si se adauga zeama.
Se separa albusurile de galbenus. În albusuri se pune un praf de sare si se bat un pic ca pentru omleta (sa nu faca spuma).
Cînd zeama da în clocot, se amesteca vitejeste si se toarna albusurile, asa, ca un firicel, sa faca filamente.
Se da supa laoparte de pe foc sa se racoreasca, se bat galbenusurile cu otetul si se amesteca încet în zeama, sa nu coaguleze.
Într-o tigaie se mai arunca o lingura doua de untura de rata si se rumenesc în ea felii de pîine pe ambele fetze.
Se pune cîte o felie de pîine în blid, deasupra se toarna zeama si asta e tot.
Acum, pe masura ce lumea s-a mai boierit au aparut variante : se pune o foaie de dafin în zeama; se lungeste zeama cu lapte; se presara felia de pîine cu cascaval ras.
Nu zic ba, dar încercati macar o data versiunea originala.
Ce aveti de pierdut? O ceapa, o capatîna de usturoi si doua oua

Logare
Inregistrare
Ajutor




Citare Multipla








