[any_annette]

Te imbratisez tare de tot Alina !

[alimocanu]

Am fost cea mai fortoasa, cea mai bengoasa si am scris tot ce-am scris pana acum, fara regret, am scris din suflet si fara sa plang, ba mai mult m-am autoironizat de multe ori. Insa am citit gandurile voastre, v-am simtit alaturi de mine si m-am emotionat rau de tot, si mi-au dat lacrimile zau. Pentru ca e important sa fii "ascultat"(citit in cazul nostru) si cineva sa iti fie alaturi cu o vorba buna. E important sa stii ca nu esit singur n drumul tau, ca macar cineva te intelege si nu te condamna, pentru ca traim in societatea asta.. care te pune la colt pentru orice. Imi aduc aminte cand am scris primul mesaj aici pe topic, scriam sufocata de plans si de durere si nu stiu nici in ziua de azi de unde am avut curajul sa spun... public, pentru ca nu numai cei ce raspund, citesc... ci sunt zeci, sute, uneori mii.. de alte persoane care cutreierand internetul , manati de curiozitate... citesc. Eu sunt pe drumul cel bun... o simt! Va multumesc, ador sa fiu in locul asta, virtual, dar atat de... cald!

[Adriana]

Alina, ai o comoara de nepretuit, pe Darius, alaturi si pentru el infrunti tot, si esti inca foarte tinara, viata, asa cum zice si stella, o sa-ti dea o a doua posibilitate, nu pierde speranta. Nu uita ca oricind noi aici suntem pentru tine

[Cami]

Alina, nu pot sa fac decat asta: Cred ca exprima tot.
Lili, felicitari si cat mai multi ani fericiti impreuna.
Tocmai citeam pe fb ca parintii unei colege au implinit 50 de ani de casnicie si au primit o medalie de la presedinte (Polonia). Oare voi ajunge si eu sa sarbatoresc 50 de ani de casnicie si sa ma uit inapoi si sa vad ceva in urma mea, sa nu constat ca am trait degeaba?